#cazuri_clinice

În timpul intervenției, este prezentat cazul Silviei, o fată de patru ani și jumătate, cu un aspect „curios și inteligent”, dar în același timp „evaziv și îngrijorat”. De la o vârstă fragedă, Silvia s-a arătat dezinvoltă și cu o personalitate puternică acasă, dar foarte liniștită și timidă în afară, mai ales dacă este înconjurată de oameni străini de nucleul familial. Prin urmare, relațiile sociale ale copilei au fost întotdeauna împiedicate de dificultatea ei de a se exprima verbal cu adulții sau în prezența adulților și doar parțial cu colegii, relații care, fiind mai puțin amenințătoare în ochii ei, sunt mai accesibile lumii sale alcătuite și din (unele) cuvinte. În scopul unei mai bune înțelegeri a cazului, este utilă reconstrucția factorilor de vulnerabilitate a fetiței și a experiențelor care, în ciuda vârstei mici, au sensibilizat-o pe Silvia la anxietate și rușine, sporindu-i închiderea la apropierea de celălalt, acesta fiind văzut ca dificil de înțeles, imprevizibil și, în cazurile extreme, periculos.

​

Tratamentul, pentru acest caz, se concentrează pe multiple aspecte, strategice și tehnice, care se referă la doi piloni principali: pe de o parte, construirea relației terapeutice, plină de obstacole, dar în același timp esențială și autentică, iar pe de altă parte, intervenția terapeutică, aceasta fiind de natura expunerii progresive, realizată cu copilul in setting și cu protagoniști diferiți. Spațiul este, de asemenea, acordat modurilor în care au fost confruntate dificultățile de comunicare și relaționare întâlnite la Silvia, care sunt amplificate, din cauza vârstei preșcolare, de nealfabetizarea copilului, împiedicând astfel posibilitatea recurgerii la o cale eficientă de comunicare alternativă, cum ar fi scrisul, un instrument care este adesea privilegiat și utilizat strategic în cazurile de mutism selectiv, cel puțin în etapele inițiale ale tratamentului. De asemenea, se va ilustra modul în care, în paralel cu terapia Silviei, părinții au fost urmăriți în mod regulat și constant pentru a sprijini copilul pe parcursul terapiei și a modifica unele comportamente care au acționat ca factori de întreținere pentru manifestarea simptomelor anxioase.