O cercetare recentă (Basile, B., Tenore, K., Luppino, O. I., Mancini, F. (2017): Schema Therapy mode model applied to OCD) a explorat rolul jucat de schemele dezadaptative timpurii (referindu-ne la Schema Therapy - ST), în tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC), încercând să găsească un limbaj comun cu modelele psihopatologice clasice ale TOC.
ST aparține celei de-a treia generații CBT, se naște pentru a înfrunta dificultățile pe termen lung și unește metode cognitiviste, comportamentale, gestaltice și psihodinamice. În baza acestei teorii, dificultățile și tulburările prezentate de pacienți ar reprezenta de fapt consecința nevoilor emoționale care nu au fost satisfăcute în timpul primelor faze ale dezvoltării. Frustrarea nevoilor emoționale de bază ar conduce la dezvoltarea schemelor dezadaptative timpurii, tematici generalizate, constituite din amintiri, senzații somatice, emoții și cogniții, cu un conținut negativ despre sine sau ceilalți. Schemele reprezintă așteptări negative și deci amenințări, care, atunci când sunt activate, pot fi înfruntate folosind strategii de coping dezadaptative, care oglindesc cele trei modalități de răspuns în fața unei amenințări: atac, fugă și freezing. Prin termenul „mode” se înțelege activarea într-un moment sau context specific a una sau mai multe scheme sau a unor răspunsuri de coping.
ST a fost gândită pentru tratarea dificultăților relaționale, dar s-a demonstrat utilă și pentru pacienții cu tulburări de axă I. Basile și colaboratorii, pornind de la studiile lui Gross, care a prezentat un model teoretic al TOC și al literaturii științifice care demonstrează eficacitatea anumitor tehnici ST aplicate la TOC, au studiat problema schemelor, mode și stiluri de coping ce caracterizează pacienții TOC. Autorii au descoperit prezența, la acest tip de pacienți, a următoarelor scheme: izolare socială, vulnerabilitate în fața pericolului, supunere, pesimism, standarde severe, lipsă de încredere/abuz, dependență/abandon, inhibiție emoțională și rușine. Dar schemele care par să aibă cel mai important rol în gravitatea TOC sunt: izolarea socială, falimentul, supunerea și pedeapsa. Mode-ul și strategia asociate unei simptomatologii obsesive mai intensă sunt: „părintele punitiv” și „evitamentul comportamental”. În mod coerent cu alte studii, și în eșantionul folosit în cercetarea lui Basile și a colaboratorilor, vinovăția ocupă un rol impotant în simptomatologia obsesivă. Încercând să sintetizăm, cu cât o persoană se așteaptă să fie pedepsită (schemă de pedeapsă și părinte punitiv) și cu cât evită mai mult, cu atât mai gravă va fi simptomatologia obsesivă.
Autorii adaugă faptul că un mode părinte critic/punitiv este de obicei însoțit de scheme de supunere, neîncredere și abuz și de insuficiență, scheme întâlnite frecvent în eșantionul analizat. Un mode „părinte pretențios” reprezintă presiunea de a atinge rezultate puțin realiste sau așteptări înalte și este de obicei însoțit de scheme de standarde severe, faliment și auto sacrificiu. În plus, un mode „copil vulnerabil”, prezent în eșantion, se referă la emoții negative cum ar fi tristețea, sentimentul de singurătate, vinovăția, rușinea și alte emoții negative care pot sa apară ca răspuns la o senzație de faliment, de izolare, de neglijare emoțională sau sub forma unor comunicații punitive și critice față de sine însuși pentru comiterea unei erori sau pentru ca nu a fost atins un anumit standard. Suferința legată de acest tip de experiențe duce, după părerea autorilor, la detașament și la evitarea emoțiilor și a nevoilor. Aceste strategii de supraviețuire sunt definite „protectorul detașat”, un mode de coping ce include izolarea socială, retragerea emoțională și comportamentală și strategii de auto calmare. Toate aceste strategii s-au regăsit atât în studiul lui Gross cât și în grupul de pacienți obsesivi studiat de Basile și colaboratorii. O altă modalitate de a combate experiențele negative constă în contraatacul și compensarea posibilelor erori și emoții negative, căutând perfecțiunea și controlul. Aceste strategii de compensare sunt folosite pentru a lua distanță față de senzația de vulnerabilitate, cultivând o senzație de control. Acest proces are loc prin intermediul perfecționismului, a ritualurilor, a evitării, a gândirii superstițioase și prin concentrarea asupra regulilor, în defavoarea stării de bine și a conexiunii afective. Rezultatele confirmă importantul rol al strategiilor evitante și de detașare în medierea între faliment și izolare, și gravitatea simptomelor obsesive. Aspectele impulsive (mode „copil indisciplinat”) au fost de asemenea identificate, asociate cu impulsivitatea observată în anumite comportamente obsesive.
În modelul cognitiv al tulburării obsesiv compulsive elaborat de Mancini, un eveniment trigger, ca de exemplu intrarea în contact cu un obiect contaminat sau faptul de a fi avut un gând agresiv, poate fi interpretat ca o posibilă amenințare de a comite o eroare pentru care ne simțim responsabili. Această primă evaluare duce la încercări de soluționare, cum ar fi spălările, ritualurile mentale sau evitarea comportamentală, care generează apoi autocritică. Aceste gânduri și emoții pot duce la rândul lor la intensificarea altor comportamente cum ar fi evitarea și controlarea gândurilor.
Schema Therapy poate oferi unele răspunsuri înspre înțelegerea dezvoltării și menținerii TOC. Modelul explică cum experiențele timpurii pot da naștere sensibilității copilului față de anumite credințe obsesive. Deseori pacienții obsesivi povestesc experiențe timpurii cu proprii care giver în care aceștia sunt descriși ca fiind deosebit de critici sau de punitivi, și manifestând o expresie anume a feței față de copii (supărată, „bot”) în urma unor comportamente pe care nu le aprobă. Aceste experiențe timpurii pot contribui la dezvoltarea unor scheme dezadaptative cum ar fi pedepsirea, falimentul, insuficiența, standard ridicate, pesimismul, vulnerabilitatea în fața greșelilor.
Studiul lui Basile are meritul de a crea o legătură între cele două modele care, deși au o origine comună, se deosebesc în ceea ce privește perspectiva descrierii fenomenelor psihopatologice, Această lucrare de sinteză stimulează căutarea metodelor din ce în ce mai specifice pentru tratamentul vulnerabilității pacienților obsesivi.
Autor: Katia Tenore
Dacă vă interesează subiectul:
Basile, B., Tenore, K., Luppino, O. I., Mancini, F. (2017): Schema Therapy mode model applied to OCD. In: Clinical Neuropsychiatry, 14(6), pp. 407-414, 2017.
Young JE, Klosko JS, Weishaar ME (2003). Schema therapy: A practitioner’s guide. Guilford, New York
Comments