O

TOATE LOCURILE LA ACEST SEMINAR AU FOST REZERVATE, VĂ MULȚUMIM!

​

​

întrebare pe care o pun aproape întotdeauna membrii familiei unui pacient cu tulburare obsesiv-compulsivă este “Cum trebuie să mă comport? Trebuie să cedez cererilor lui sau trebuie să mă opun?”. Întrebarea pare simplă, dar răspunsurile sunt multiple și complexe. Acest curs își propune, în mod lucid și logic, să ofere răspunsuri obținute în urma multor ani de experiență clinică și de studiu al dinamicilor familiale. 

Familia și, în general, persoanele care locuiesc cu o persoană afectată de tulburarea obsesiv-compulsivă au întotdeauna un rol, direct sau indirect, în simptomatologia pacientului. Literatura științifică a evidențiat faptul că familia adoptă, față de pacientul cu TOC, două tipuri de comportamente: de la o extremă cedare, numită accommodation, la un antagonism extrem. 

Procesul de accommodation este un factor prognostic negativ și numeroase cercetări subliniază legătura dintre acesta și o eficiență mai scăzută a tratamentului  și apariția mai multor recăderi după terminarea terapiei. Efecte tot atât de negative sunt asociate și situației în care familia răspunde cu agresivitate și antagonism simptomelor pacientului. 

Observația clinică ne arată însă cum acest continuum cedare-antagonism nu este suficient pentru a descrie complexitatea reacțiilor interpersonale provocate de simptome. Cu alte cuvinte, membrii familiei nu aleg doar între a-i face pe plac pacientului sau a-l contrazice. Uneori, înainte de a  accepta cererile acestuia încearcă să evite problema liniștindu-l sau mințind, se implică în discuții extenuante cu scopul de a-i demonstra că temerile sale obsesive nu sunt motivate, inventează strategii pentru a ocoli obstacolul, îl imploră să se vindece sau îl acuză.  Din aceste reacții ia naștere o capcană ce alimentează tulburarea și înrăutățește atmosfera familială. În plus, fiecare reacție se împletește într-o singură spirală vicioasă, ajungând de obicei la învinovățirea pacientului și întărirea credințelor patogene foarte dureroase pentru pacient.  

​

Este vorba despre șapte capcane tipice interacțiunilor dintre pacienții TOC și membrii familiei, fiecare dintre care va fi descrisă în detaliu pe parcursul seminarului. 

​

Multe tratamente TCC create pentru familiile pacienților TOC includ intervenții de psiho-educație și tehnici ERP pentru simptome specifice, dar par să nu ia în considerație determinantele psihologice ale tulburării (o responsabilitate hipertrofică și un sentiment de vinovăție deontologică) și dinamicele interpersonale care le mențin. Pe parcursul seminarului vor fi prezentare proceduri și principii terapeutice pentru a umple această lacună.